venerdì 16 gennaio 2015

Masinile chinezilor






Ceea ce se vede, in imaginile de mai sus, este o straduta laterala dintr-un orasel linistit, care are in jur de vreo nouazeci de mii de locuitori. Printre acesti locuitori si cateva mii de chinezi. Cine dintre acesti chinezi nu are un bar, restaurant, magazin de haine, atelier de croitorie,  se ocupa cu comertul ambulant. Adica, zilnic, ei se deplaseaza in localitatile limitrofe (in fiecare zi intr-o alta localitate), unde, primaria locala pune la dispozitia negustorilor ambulanti (o zi pe saptamana) o piata din centrul localitatii respective. Ambulantii astia vand legume, fructe, branzeturi, peste, mezeluri traditionale, haine etc.

Chinezii din povestea noastra locuiesc in primul bloc din dreapta, privind a doua fotografie. Mai precis la etajul 1. Furgonul alb din imagine este al lor, transporta marfa (probabil haine si incaltaminte de cea mai proasta calitate...) spre targurile saptamanale din localitatile limitrofe, cum spuneam mai sus. Pentru ca locurile de parcare din jurul blocurilor din cartier sunt destul de putine, ce fac chinezii nostri? Dimineata, cand pleaca negustorii la targ, unul dintre cei 14 (paisprezece) ocupanti ai apartamentului ii insoteste in parcare si modifica pozitia celei dea doua masini a "clanului", in asa fel incat sa nu se poata parca o alta masina nici in fata, dar nici in spate ( Trebuie mentionat ca tomberonului nu i se poate schimba locul, iar in spatele masinii albastre ar incape, cel mult, un Smart de doua locuri, pentru ca, acolo unde se termina gardul, este un spatiu de manevra...). Astfel, la intoarcerea negustorilor, locul de parcare pentru furgon este deja pregatit, se muta putin mai in spate Vw-ul albastru si furgonul intra "la fix". 

Ce rezolva, astfel, chinezii nostri?
1. Nu se enerveaza cautand, la nesfarsit, un loc de parcare, seara, la intoarcere.
2. Cu gardul din stanga furgonului, blocheaza accesul la usa laterala a furgonului, in asa fel incat nu pot intra hotii, iar ei pot lasa, linistiti, marfa in furgon, fara a fi nevoiti sa-l descarce/incarce de fiecare data cand se intorc sau pleaca de la/la targ.
3. Cu WV-ul blocheaza usa din spate a furgonului, cu acelasi scop ca si la punctul 2.
4- De la fereastra apartamentului vad imediat masina, la cel mai mic zgomot suspect, ei sunt "pe faza"...

Costatarile astea le-am facut acum vreo sase ani...

 Nu le-am facut pentru ca as fi carcotas de felul meu, le-am facut, poate, cu un sentiment de admiratie pentru persoanele alea care, locuind in 14, in conditii destul de incomode (intr-un apartament de doua dormitoare si o sufragerie, doua bai, o bucatarie, un hol si un balcon) si traind din venitul asigurat de comertul ambulant, au gasit aceasta metoda de a elimina o cat se mica sursa de stres zilnic, acela generat de gasirea unui loc de parcare si de pastrarea in siguranta a marfurilor...


sabato 7 settembre 2013

Imi pare rau!... (Despre cainii fara stapan)

Imi pare rau ca se intampla asa...
Suntem in 2013...
Ne credem civilizati...
Ne credem superiori...
Dar nu stim ce sa facem cu problemele noastre...
Iar cainii fara stapan reprezinta o problema. A noastra. A tuturor. Nu doar a administratorilor oraselor, nu doar a organizatiilor care (zic ca) apara drepturile animalelor, nu doar a celor care trec pe langa aceste animale, nu doar a celor muscati de aceste animale, nu doar a parintilor care alearga disperati la spital cu copilul muscat de caini, nu doar a acelor parinti carora le mor copii fiindca i-au muscat cainii...
Din fericire, pisicile nu musca (prea des si/sau prea grav...), altfel am avea si mai multe victime inocente.
Ma gandeam ca, daca omul si-a construit cu buna stiinta asezari unde sa locuiasca/stapaneasca si permite cainilor sa traiasca in aceste asezari, atunci omul trebuie sa aiba si grija de a-si apara asezarile construite de el, atunci cand musafirii sai (in cazul de fata cainii) incep sa-l deranjeze (pentru motivele care se stiu...)
Deci, daca nu mai corespund criteriilor pentru care au fost primiti in preajma omului, cainii trebuie indepartati. Chiar eliminati, in cazul in care sunt fara stapan. Pentru ca nu au nici o utilitate, nici omului, nici ecosistemului.
Imi pare rau, dar nu pot crede altfel... Nu se poate invoca dreptul la viata aici, nu se poate invoca religia, nu se poate invoca vechea zicala cu "cel mai bun prieten al omului"... Ce aduc bun omului aceste animale? Nimic! Deci, sa le eliminam, in cazul in care nu (mai) au stapan!!! O spun cu toata taria si cu toata convingerea.

lunedì 20 aprile 2009

Am promis ca voi scrie zilnic...

Am promis(Cui?Mie,probabil...)ca voi scrie zilnic,dar inca nu s-a materializat in articole promisiunea...Despre ce voi scrie astazi?...Sa zicem...despre pierderea timpului...
Cum se poate pierde timpul?In foarte multe moduri,printre care chiar si scrierea intr-un blog...Unii,mai "destepti",au facut din "a fi bloger"o meserie,castiga bani...Problema lor...Eu,deocamdata,ma voi rezuma doar la a scrie articolul zilnic promis...Gandind un pic,cei care fac profit din blogul lor,pierd timp,dar cu folos.Deci,unul dintre modurile de a-ti pierde timpul este "CU FOLOS"...Un altul ar fi,de exemplu,asteptand,ani si ani,sa castigi la loterie(modul asta de a-ti pierde timpul poate sa te duca la ruina financiara si fizica,dar speranta e caracteristica rasei umane...)?Cum sa numim acest fel de-ati pierde timpul?"CU SPERANTA"?(Hmm,nu prea suna bine...).Dar cand asteptam sa ne vina logodnica la intalnire si asteptam si asteptam si,pana la urma,suna telefonul,raspundem,e chiar EA,logodnica,vrea sa se scuze ca nu poate veni,are o migrena foarte puternica...Noi ce facem?De exemplu:ne ducem la cinema,tot am iesit din casa...Si,la sfarsitul filmului,pe cine vedem iesind din aceeasi sala?!?Pe EA,pe logodnica,insotita de un domn intre doua varste(profesorul de matematica,la care ea este corigenta...).In acest caz cum se poate chema?Pierdere de timp ..."CU COARNE"?!?
(Voi continua maine...Sper...)

mercoledì 11 marzo 2009

Nu stiu ce ar trebui sa scriu...

Am creat acest blog cu foarte mult timp in urma...Am scris,initial,un articol,dar l-am sters...Era asa,un fel de "batere a campilor",scris doar de dragul de a scrie,poate din curiozitate,pentru a vedea daca..."iese pe net",daca ramane acolo,in acea memorie atoatecuprinzatoare si atoate...suportatoare(cam fortata exprimarea,ma refeream la faptul ca,saraca memorie a internetului e obligata sa ne suporte pe toti asa-zisii blogeri,indiferent daca avem sau nu ceva de spus/scris)..M-am gandit si razgandit,sa scriu/sa nu scriu,sa scriu despre asta sau despre cealalta,sa scriu pentru anumite persoane sau pentru toti...Dar oare am ceva de spus?!?Sau,daca am ceva de spus,cine sunt eu pentru a transmite si altora opiniile mele?Oare nu cumva e un gest de grandomanie,acum,ca se poate"scrie la gazeta"indiferent daca ai sau nu talent jurnalistic?Oare nu cumva e un gest egoist in a-ti publica elucubratiile ,crezand in sinea ta ca ai ceva de spus?...Oare nu ti se dilueaza personalitatea,"dezbracandu-te"(in mod voluntar)in fata tuturor celor care iti vor citi articolele?!?...Dar,pana la urma,m-am hotarat...Voi incerca sa scriu zilnic un articol,un fel de comentariu al celor traite de mine sau a celor intamplate in lume...Limba in care voi scrie va fi limba romana,mizand pe faptul ca e limba pe care o stapanesc cel mai bine,chiar daca "publicul"va fi limitat doar la cei aproximativ 25 de milioane de vorbitori,dintre care,probabil,20% au acces la internet,raman deci 5 milioane;dintre acestia cam 5% citesc bloguri,deci raman 250000,dintre care cam 0,001% vor ajunge la blogul meu,deci ma pot baza pe...250 de cititori...Ramane de vazut in cat timp...